auzit propriile cuvinte din difuzor.
Fața ei s-a schimbat.
Nu mai putea controla sunetul, nu-l mai putea transforma în altceva. Asculta aceeași voce care îi aparținea, aceeași cruzime pe care o negase, repetată de pereții spitalului.
— Opriți asta! a șoptit ea.
— Nu putem opri adevărul, a spus Doru.
Irina a făcut un pas înapoi și s-a sprijinit de un automat de cafea. Mâna îi tremura atât de tare, încât moneda pe care o ținea a căzut pe gresie.
Evgheni nu a privit-o cu ură.
A privit-o ca pe