ieșit simplu, fără ezitare.
Evgheni a încremenit.
— Eu nu am vrut să te omor, a continuat ea. Am vrut doar să te salvez de o femeie care nu merita numele nostru.
— Nu m-ai salvat. M-ai făcut să-mi abandonez copiii.
— Nu știai sigur că sunt ai tăi.
— Pentru că tu ai avut grijă să nu aflu!
Un polițist a pornit înregistrarea de pe telefonul lui Doru. Vocea Irinei s-a răspândit pe hol, limpede, rece, imposibil de confundat.
„Hanna trebuie să creadă că Evgheni știe și că a refuzat copilul.”
Irina a