Am ajuns la spital însărcinată cu gemeni, iar când chirurgul mi-a văzut chipul, mâna lui a început să tremure

că nu vrea să audă de ea.

Am început să plâng fără să-mi dau seama. Lacrimile mi-au intrat în urechi, iar vocea lui Evgheni părea să vină de la capătul unui tunel.

— Hanna, eu nu am știut, a spus el.

— Ai plecat.

— Am crezut că m-ai înșelat.

— Ai crezut ce ți-a spus ea.

— Da.

— Iar eu te-am așteptat cu ecografia în mână.

Evgheni a închis ochii. Când i-a deschis, nu mai era doctorul sigur pe el, ci bărbatul pe care îl pierdusem într-o noapte de ploaie.

— Copiii sunt ai tăi?