privit direct în ochi.
— Mi-o reconstruiesc.
Pentru prima dată după mulți ani, nu mi-a mai fost frică de el.
Nu mi-a mai fost frică de tonul lui.
De amenințări.
De privirile reci.
De nimic.
Pentru că omul care mă făcuse să mă simt mică ani la rând își pierduse cea mai mare armă.
Controlul.
Polițiștii au intrat exact atunci.
Nu pentru că îi chemase cineva în acel moment.
Ci pentru că erau deja pe drum.
Avocatul meu avusese grijă de asta.
Salonul a amuțit.
Doi ofițeri s-au apropiat de Daniel.