nu.”
Și avea să piardă încă o soră.
— Dar de ce noi? am întrebat.
Iacob își șterse obrajii.
— În ziua aia, după ce ați reparat mașinuța, un alt copil v-a întrebat dacă aveți copii.
Andrei începu să-și amintească.
— I-am spus că nu.
— Și copilul a zis: „Atunci de ce veniți aici?”
Iacob se uită la noi.
— Dumneavoastră ați spus: „Pentru că nu trebuie să fii părintele unui copil ca să-i pese cuiva de el.”
Andrei rămase nemișcat.
Nu-și mai amintea cuvintele.
Iacob da.
Timp de șapte ani.
—