garaj, vedeam uneltele lui și îi vorbeam cu voce tare.
— Trebuia să-mi spui.
Alteori îmi lipsea atât de tare, încât aș fi dat orice să mai pot avea chiar și o ceartă cu el.
Le-am spus copiilor adevărul treptat.
Fiul nostru cel mare a rămas tăcut câteva minute, apoi a întrebat:
— Deci Grace chiar este sora noastră?
— Da.
A zâmbit.
— Atunci de ce se comportă toată lumea de parcă asta ar fi partea rea?
Am izbucnit în lacrimi.
Copiii văd uneori lucrurile mai simplu decât adulții.
David greșise.
Profund.
Nu