”Am 60 de ani. Și, pentru prima dată în viață, simt că parcă nu mai exist cu adevărat” – continuarea

de matematică, văduv de aproape un deceniu. Are doi băieți plecați prin țară, la fel de ocupați ca ai mei.

Am început să ne vedem zilnic. Ne plimbăm prin parc, bem câte un ceai, povestim despre tinerețea noastră. Și, fără să-mi dau seama, în piept mi-a răsărit o căldură ciudată, pe care o crezusem pierdută pentru totdeauna.

De ziua mea, Victor mi-a adus un buchet mare de margarete și mi-a șoptit că, indiferent câți ani avem, avem dreptul să fim fericiți. Iar eu am zâmbit și am înțeles, în sfârșit,