clienții. Nu știu ce m-a împins, dar am intrat. Mi-am comandat un ceai și m-am așezat la o masă lângă fereastră.
După câteva minute, un domn cu părul complet alb și ochelari s-a apropiat sfios.
— Vă deranjează dacă mă așez aici? E cam plin azi…
— Nu, desigur, i-am răspuns.
Am început să vorbim despre lucruri mărunte: vreme, prețuri, cât de repede au trecut anii. A doua zi, l-am găsit din nou acolo. Și în ziua următoare la fel. Pe el îl cheamă Victor. Are 62 de ani, a fost profesor