„Acolo au adus un vagabond, du-te și exersează-te”

Catinca rămase fără cuvinte. Îl privea pe bărbatul care, cu doar o lună în urmă, fusese adus pe targă, zdrobit și aproape fără viață. Acum stătea în fața ei, elegant, cu un costum scump, cu un aer sigur pe sine, dar cu o căldură în ochi care îi amintea de noaptea aceea, când șoptise rugăminți pe patul de spital.

 

Îi întinse florile, iar ea, tremurând, le luă. O avalanșă de priviri se aținti asupra ei din coridor: asistente, brancardieri, chiar și pacienți curioși. Toți șușoteau. Iar Marina, cu buzele