îmbrăcat într-o cămașă albă, ținea volanul fără să scoată un cuvânt. Iar Victor nu-și dezlipea privirea de la geam.
Recunoștea locurile… și, în același timp, avea impresia că le vede pentru prima dată.
Iată curba unde odinioară era un stâlp înclinat cu indicatorul spre sat. Acum dispăruse de mult. Iată râpa peste care el și Ana treceau zilnic în drum spre școală. Acum era acoperită de urzici înalte. Iată și mesteacănul bătrân sub care obișnuiau să stea amândoi. Era încă acolo, doar că devenise mai falnic, mai bătrân,