a scârțâit.
Elisabeta s-a întors.
Când l-a văzut, a rămas nemișcată.
— Domnule Andrei…
Copiii s-au întors și ei.
Pentru prima dată în viață, Andrei nu știa ce să spună.
A privit mesele improvizate, hainele uzate ale copiilor, cutiile cu mâncare.
— De… de unde sunt toate astea? a întrebat el încet.
Elisabeta a lăsat sacoșa jos.
— Din casa dumneavoastră.
Cuvintele au căzut greu în aer.
— Dar… nu am furat nimic de valoare. Doar mâncare care se arunca oricum. Fructe, pâine, conserve. Dumneavoastră cumpărați mult… și multe rămân.
Andrei nu spunea nimic.