i-a tăiat respirația.
Într-o sală mică, luminată de câteva becuri vechi, stăteau aproape douăzeci de copii. Unii pe scaune, alții pe jos, cu ochii mari și flămânzi.
Elisabeta deschidea sacoșele.
Din ele a scos pâine, conserve, fructe, lapte și câteva pachete de biscuiți.
Copiii s-au luminat la față.
— Hai, pe rând, să ajungă la toată lumea, a spus ea cu vocea blândă.
Un băiețel mic s-a apropiat.
— Tanti Elisabeta, azi avem și mere?
— Avem, dragule. Uite.
Andrei simțea cum i se strânge pieptul.
A mai făcut un pas și ușa