A CREZUT CĂ MENAJERA ÎL FURA ȘI A URMĂRIT-O ÎN SECRET

i-a tăiat respirația.

Într-o sală mică, luminată de câteva becuri vechi, stăteau aproape douăzeci de copii. Unii pe scaune, alții pe jos, cu ochii mari și flămânzi.

Elisabeta deschidea sacoșele.

Din ele a scos pâine, conserve, fructe, lapte și câteva pachete de biscuiți.

Copiii s-au luminat la față.

— Hai, pe rând, să ajungă la toată lumea, a spus ea cu vocea blândă.

Un băiețel mic s-a apropiat.

— Tanti Elisabeta, azi avem și mere?

— Avem, dragule. Uite.

Andrei simțea cum i se strânge pieptul.

A mai făcut un pas și ușa