”A crezut că are în față o femeie ușor de speriat”

spună ceva.

—Doamnă, eu… a fost o glumă… nu am știut…

—Exact asta e problema —l-a întrerupt ea—. Că ai făcut asta fără să-ți pese cine era omul din fața ta. Pentru tine putea fi oricine. O femeie singură. Un om fără apărare.

Curtea secției amuțise complet.

Andreea a făcut un pas mai aproape.

—Știi ce e cel mai grav? Nu că ai distrus niște cauciucuri de câteva sute de lei. Nu că ai încălcat legea. Ci că ai purtat uniforma asta crezând că îți dă dreptul să umilești oameni.