că nu fac nimic suficient de bine. Când intrați cu cheia fără să sunați, nu simțeam că am familie aproape. Simțeam că nu mai am intimitate.
— Dar eu sunt mama lui.
— Și eu sunt soția lui. Nu trebuie să ne luptăm pentru locuri.
Am arătat spre apartament.
— Eu cer doar ca aici să putem decide noi cine intră și când.
Marioara a rămas câteva secunde nemișcată.
Apoi s-a dus în hol.
A pus cheia pe pantofar.
Zgomotul acela mic de metal pe lemn mi-a rămas în minte.
— Să fiți sănătoși,