„A, ai venit. Pune-ți geanta și vino să saluți lumea”, mi-a spus soacra mea când am intrat în propriul apartament și am găsit sufrageria plină de musafiri aduși de ea.

am înțeles că nu cerusem niciodată prea mult.

Nu-i cerusem lui Cătălin să aleagă între mine și mama lui.

Nu-i cerusem Marioarei să dispară din viața noastră.

Cerusem doar ceva ce ar fi trebuit să fie firesc de la început:

să pot închide ușa propriei mele case și să știu că, dincolo de ea, începe spațiul nostru.