…iar Suzana a simțit cum aerul rece al dimineții i se oprește în piept.
Bătrâna i-a făcut semn să se apropie mai mult, ferindu-și buzele cu palma, de parcă cineva le putea citi de la distanță.
— Draga mea… ceea ce ți-am zis ieri nu a fost o nebunie. Noaptea trecută… cineva te-a căutat.
Suzana a simțit cum i se înmoaie genunchii.
— Cine? De ce? Doar nu am dușmani… a șoptit ea.
Bătrâna a clătinat din cap, cu o liniște care făcea totul și mai înspăimântător.