Două luni am scos o femeie de 56 de ani prin restaurante

Am rămas câteva secunde fără cuvinte.

 

Nu pentru că m-ar fi jignit.

 

Ci pentru că, în sfârșit, am înțeles.

 

Tot.

 

Nu era vorba de rușine.

 

Nu era vorba de valori.

 

Era vorba că femeia asta nu voia o relație.

 

Voia doar… confort.

Ieșiri.

Atenție.

Plătite.

Am tras aer adânc și am pornit motorul.

„Te duc acasă,” i-am spus calm.

Ea s-a uitat la mine, ușor surprinsă.

Probabil se aștepta să insist. Sau să mă scuz.

N-am făcut nici una, nici alta.

Pe drum,