Se spune că întâmplările nu există, dar în ziua aceea totul s-a aranjat exact așa.
Stăteam la recepția unui centru comercial, așteptând să ridic hainele de la curățătorie. Dintr-odată, i-am auzit numele — rostit simplu, neutru, de o femeie aflată la ghișeul de alături.
M-am întors.
Stătea cu spatele spre mine — înaltă, suplă, într-un palton deschis la culoare, cu părul aranjat impecabil. În clipa aceea am încremenit. Nu a trebuit să ghicesc — am știut. Era ea.
Cea al cărei nume nu fusese niciodată rostit.
Când s-a