La început, nimeni nu a observat nimic.
Andreea a continuat să râdă, să vorbească tare și să facă glume răutăcioase despre decor, despre muzică și despre mine. Patricia încerca să pară calmă, dar îi vedeam mâna tremurând ușor pe paharul de prosecco.
Radu mă urmărea atent.
Aștepta.
Aștepta să mă prăbușesc.
Numai că după câteva minute, Andreea a dus mâna la tâmplă și s-a clătinat ușor.
— Mamă… mi se pare că… e foarte cald aici…
Patricia a lăsat instant paharul jos.
— Andreea?
Cumnata mea a făcut doi pași nesiguri. Zâmbetul i s-a șters de pe față. Machiajul perfect nu mai ascundea paloarea care îi urca rapid pe obraji.
— Nu mă simt bine…
Și atunci s-a prăbușit.
Un țipăt a spart muzica.
Invitații s-au ridicat imediat de la mese. Copiii s-au oprit din joacă. Sofia s-a speriat și a fugit direct la mine, strângându-mă de mână.
Radu a alergat spre sora lui.
— Andreea! Andreea!
Patricia era albă ca varul.
— Chemați salvarea! Acum!
În haosul ăla, eu am rămas calmă. Atât de calmă încât Radu s-a uitat ciudat la mine.
Foarte ciudat.
Pentru că în loc să intru în panică, mi-am scos telefonul și am apăsat un buton.
— Ce faci? — a întrebat el.
— Mă asigur că adevărul nu mai poate fi ascuns.
Fața lui s-a schimbat instant.
În urmă cu două luni, după primele amenințări legate de custodie, instalasem discret camere audio și video în casă și în curte. Nu pentru răzbunare. Pentru protecție.
Știam că familia lui era capabilă de orice.
Doar că nici eu nu credeam că vor merge atât de departe.
Am deschis aplicația și i-am arătat ecranul.
Filmarea era clară.
Patricia turnând praful în pahar.
Radu acoperind-o.
Totul se vedea perfect.
Pentru prima dată în cinci ani, am văzut frică adevărată în ochii soțului meu.
— Natalia… ascultă-mă…
— Nu — am spus calm. — Tu o să mă asculți pe mine acum.
Salvarea a ajuns în mai puțin de zece minute. Andreea încă era amețită și abia vorbea. Medicii au luat paharul și au început să pună întrebări.
Patricia aproape plângea.
