Niște cunoștințe s-au invitat singuri la noi la țară „la un grătar”

— Cum adică? Mihai a rămas cu gura căscată. Vorbești serios? Am mers două ore până aici… ca să… ce?

L-am privit liniștită.

— Ca să petrecem timp împreună. Asta ați spus la telefon. Nu că veniți să mâncați pe cheltuiala noastră.

S-a lăsat o liniște apăsătoare.

Alina a încercat să râdă.

— Hai, nu mai face glume. Adu carnea și gata.

— Nu glumesc.

Am început să tai dovleceii în felii groase, i-am uns cu puțin ulei, i-am presărat cu sare, piper și câteva ierburi din grădină. Soțul meu i-a așezat pe grătar