În fiecare seară, un bărbat elegant venea în cafeneaua unde lucram și îmi lăsa bacșișuri uriașe fără să spună aproape nimic. Când l-am urmărit ca să-i înapoiez banii, mi-a cerut doar atât: „Dă-mi o oră din viața ta mâine… după aceea vei înțelege totul.”

— Ce ați spus?

Vocea Alinei abia se auzea.

Bărbatul și-a coborât privirea.

— Sunt tatăl tău.

Ani la rând am repetat în minte fraza asta și mi-am imaginat că, dacă va veni vreodată clipa, va fi mai ușor.

Dar nu este.

Alina s-a ridicat atât de repede, încât scaunul aproape s-a răsturnat.

— Nu.

Nu se poate.

Mama mi-a spus că tata ne-a părăsit când eram foarte mică.

Că nu a vrut să mai știe nimic de noi.

Bărbatul a închis ochii pentru o clipă.

— Așa ai avut toate motivele să crezi.