— Ce ați spus?
Vocea Alinei abia se auzea.
Bărbatul și-a coborât privirea.
— Sunt tatăl tău.
Ani la rând am repetat în minte fraza asta și mi-am imaginat că, dacă va veni vreodată clipa, va fi mai ușor.
Dar nu este.
Alina s-a ridicat atât de repede, încât scaunul aproape s-a răsturnat.
— Nu.
Nu se poate.
Mama mi-a spus că tata ne-a părăsit când eram foarte mică.
Că nu a vrut să mai știe nimic de noi.
Bărbatul a închis ochii pentru o clipă.
— Așa ai avut toate motivele să crezi.