Ioana nu a mai spus nimic câteva secunde.
Doar i-a privit.
Calm. Fix. Fără grabă.
Apoi și-a îndreptat umerii și a făcut un pas înainte.
Mătos i-a blocat din nou drumul.
— Ți-am spus că nu pleci.
În acel moment, ușa principală a Tribunalului s-a deschis larg.
Un portar a ieșit în fugă.
— Doamna judecător! se auzi vocea lui, puțin gâfâită.
Tăcerea s-a așternut brusc.
Popa a clipit des.
Mătos a rămas cu mâna în aer, de parcă nu mai știa ce face cu ea.
Portarul s-a apropiat repede.
— Doamna judecător