Mă numesc Marioara, am 56 de ani și toată viața am locuit în Slatina. M-am măritat la 22 de ani cu Petre, iar oamenii spuneau că am noroc: bărbat serios, cu serviciu bun la combinat, cu casă de la părinți, băutor doar la ocazii. Ce nu se vedea din stradă era felul în care mă privea. Ca pe un lucru din casă. Ca pe aragaz, ca pe frigider. Ceva ce ai, ce funcționează și de care nu te mai ocupi.
În fiecare zi de întâi ale lunii, când își lua