Și atunci, în tăcerea apăsătoare a camerei, bărbatul a ridicat privirea spre ofițerul de la birou.
Nu era furie în ochii lui. Nici teamă. Doar o răbdare care părea nefirească într-o astfel de situație.
—Aș vrea să vorbesc cu avocatul meu —a spus calm.
Ofițerul a ridicat din sprâncene, deranjat că un „suspect” îndrăznea să vorbească atât de liniștit.
—Ai să vorbești când o să-ți spun eu —mormăi acesta, aruncând hârtii peste hârtii.
În colțul camerei, doi polițiști mai tineri șușoteau, încă amuzați de toată scena din parcare.
Unul dintre