În timp ce avionul mic vibra ușor pe pista rece, am simțit pentru prima dată, după multe luni, că mai am o șansă. Nu libertate, nu siguranță completă — doar o șansă. De multe ori, în viață, atât ți se dă. Restul construiești singur.
Țineam mâna pe burtă, simțind iar o mișcare. Parcă bebelușul știa. Parcă îmi spunea: „Hai, mami. Nu te opri.”
Am tras aer adânc în piept. Aerul mirosea a kerosen și a dimineață rece, un miros pe care nu-l voi uita niciodată. Paznicul stătea cu spatele, verificând ceva