O cioară aducea în fiecare zi o floare la mormântul unei femei uitate

Sara a rămas câteva clipe cu privirea pierdută în gol, ca și cum încerca să găsească puterea de a rosti niște amintiri pe care le ascunsese ani întregi.

— Sofia nu era singură, a spus ea într-un târziu. Toată lumea credea asta. Dar avea o familie… una pe care și-o alesese singură.

Martin a încruntat sprâncenele.

— Ce fel de familie?

— Păsările.

Bătrâna a zâmbit trist.

— În urmă cu mai bine de douăzeci de ani, în spatele casei ei era un stejar bătrân. Într-o primăvară, o furtună a doborât un cuib de