Ușa nu apucase să se închidă complet când prima mașină a frânat atât de brusc încât toți de pe uliță au întors capul. Liniștea satului s-a spart într-o clipă.
Doamna Carmen a rămas cu mâna pe poartă, încremenită. Rozalia s-a uitat speriată peste umăr.
Portierele s-au deschis aproape simultan.
Din prima mașină au coborât doi bărbați în costume, serioși, cu priviri reci. Din a doua, încă doi. Iar din ultima… a coborât un tânăr înalt, bine îmbrăcat, cu o privire hotărâtă.
Speranța a clipit des. Îl recunoștea.
— Mamă… —a spus