Când am intrat înapoi în apartament, am închis ușa încet. Prea încet. De parcă orice zgomot putea să-mi rupă concentrarea.
M-am așezat la masă și am deschis laptopul.
Primul lucru a fost banca.
Am blocat cardul.
Am raportat fiecare tranzacție ca fraudă.
Nu cu nervi.
Nu cu lacrimi.
Cu o liniște care mă speria chiar și pe mine.
Apoi am sunat la un avocat. Unul recomandat de o colegă. I-am spus totul. Fără să înfrumusețez nimic.
— Doamnă, mi-a spus calm, ce au făcut părinții dumneavoastră este infracțiune. Indiferent că sunt