Intrați, mamă, tată! Uitați-o pe leneșa asta!

Ion a privit-o câteva secunde pe Elena.

Avea fața palidă.

Ochii obosiți.

Mâinile îi erau zgâriate, semn că lucrase toată ziua cu animale speriate.

Apoi și-a întors încet privirea spre bucătărie.

Chiuveta era plină.

Pe masă erau farfurii uscate cu resturi de mâncare.

Pe jos se vedeau urme de noroi de la pantofii lui Alexandru.

Socrul a rămas tăcut.

Alexandru a zâmbit, convins că urmează să primească sprijinul pe care îl aștepta.

— Vezi, tată? Așa trăiesc eu.

Ion s-a apropiat încet de masa din bucătărie.

A ridicat una dintre farfurii.