— Înțeleg, a spus Alfred, pe un ton blând. Atunci, dacă tot nu putem rămâne… aș vrea doar un lucru.
Gabi a zâmbit strâmb.
— Ce anume?
— Să aduceți cel mai scump vin pe care-l aveți.
Un murmur a străbătut sala.
Managerul a râs scurt.
— Domnule, cred că glumiți.
— Nu glumesc deloc, a răspuns Alfred calm. Îl plătesc.
Gabi a ridicat din umeri, convins că bătrânul încearcă doar să salveze aparențele.
— Radu, adu-l. Să terminăm odată.
Chelnerul a plecat, cu stomacul strâns.
Câteva minute mai târziu, a revenit cu o sticlă impresionantă.