„Adu cel mai scump vin”, a spus bătrânul prost îmbrăcat.

— Înțeleg, a spus Alfred, pe un ton blând. Atunci, dacă tot nu putem rămâne… aș vrea doar un lucru.

Gabi a zâmbit strâmb.

— Ce anume?

— Să aduceți cel mai scump vin pe care-l aveți.

Un murmur a străbătut sala.

Managerul a râs scurt.

— Domnule, cred că glumiți.

— Nu glumesc deloc, a răspuns Alfred calm. Îl plătesc.

Gabi a ridicat din umeri, convins că bătrânul încearcă doar să salveze aparențele.

— Radu, adu-l. Să terminăm odată.

Chelnerul a plecat, cu stomacul strâns.

Câteva minute mai târziu, a revenit cu o sticlă impresionantă.