Pe scaun se afla o cutie veche din lemn.
O recunoșteam.
O făcuse Mihai în atelierul tatălui său când aveam optsprezece ani. Pe capac arsese stângaci două inițiale:
M + R.
— Dumnezeule…
M-am apropiat.
— Ai păstrat-o?
— Deschide-o, șopti el.
Petru stătea lângă fereastră. Avea puțin peste treizeci de ani și aceiași ochi căprui ai tatălui său. Mi-a făcut un semn discret din cap.
Am ridicat capacul.
Înăuntru era un inel mic, într-o cutiuță de catifea decolorată.
Sub el se afla un teanc gros de plicuri legate cu o panglică.
Pe primul