Înainte ca fiul meu de 19 ani să se stingă, și-a donat inima unei fete de 18 ani. După transplant

Mâinile au început să-mi tremure atât de tare, încât femeia a vrut să mă ajute să deschid plicul. Am refuzat politicos și m-am așezat pe banca de lângă capelă. Pe prima pagină era scrisul lui Luca, puțin strâmb, exact cum devenise în ultimele luni, când boala îi afectase tot mai mult coordonarea.

„Mamă, trebuie să afli ceva despre ea. O cheamă Ana. Și nu este o străină pentru mine.”

M-am oprit.

Am ridicat privirea spre femeie.

— Cine este Ana?

— Fiica mea, răspunse ea. Eu sunt Corina.

Am continuat să citesc.