„MAMĂ, SĂ NU DESCHIZI OCHII”

În clipa aceea am înțeles că nu mai era vorba doar despre mine. Era vorba despre copilul meu.

 

Și orice s-ar fi întâmplat, trebuia să-l salvez. Am încercat să-mi controlez respirația. Să rămân nemișcată.

Să par încă pierdută în comă.

 

Auzeam fiecare mișcare din salon. Foșnet de haine. Pași.

 

Un obiect metalic pus pe măsuță.

 

„Hai să terminăm mai repede”, a spus Bianca încet. „Nu vreau să vină asistenta.”

 

Andrei a oftat nervos.

 

„Ți-am zis să te calmezi. Totul e sub control.”

 

Vlad