Am ajuns acasă și am găsit-o pe viitoarea mea soacră servindu-le unor oameni pe care nu-i cunoșteam

…a tras cu toată puterea de fața de masă.

 

Farfuriile au alunecat primele.

 

Paharele s-au izbit de podea.

 

Sticlele de vin s-au răsturnat, iar bucățile de somon, salatele și sosurile s-au împrăștiat în toate direcțiile.

 

În câteva secunde, masa festivă s-a transformat într-un haos.

 

În sufragerie s-a făcut o liniște deplină.

 

Nimeni nu îndrăznea să spună nimic.

Bogdan a sărit în picioare.

— Ai înnebunit?!

Oksana l-a privit calm.

— Nu. Doar că mi-am dat seama că voi toți ați înnebunit dacă ați crezut că puteți transforma apartamentul meu într-un restaurant pe banii mei.

Lidia și-a revenit prima.

— Cum îți permiți? Sunt rudele mele!

— Exact. Ale dumneavoastră. Nu ale mele.

Una dintre femei a încercat să intervină.

— Noi n-am știut că…

— Știu. Nu aveți nicio vină. Vinovați sunt cei care v-au invitat într-o casă care nu le aparține.

Bogdan s-a apropiat nervos.

— Vorbește mai frumos cu mama!

Oksana a scos telefonul și a deschis aplicația de administrare a apartamentului.

— Bogdan, cine este proprietarul acestei locuințe?

El a rămas tăcut.

— Eu sau tu?

Niciun răspuns.