Obiectul de lângă farfuria mea era un plic alb.
Simplu.
Fără fundă.
Fără felicitare.
Pe el scrisesem un singur cuvânt:
ELON.
Mama lui se uită curioasă spre el.
— Ce este?
Elon nu răspunse.
Eu am ridicat paharul.
— Vreau să-i mulțumesc soțului meu pentru cei doi ani petrecuți împreună.
Elon își umezi buzele.
— Grațiela…
— Lasă-mă să termin.
Vocea mea nu era ridicată.
Tocmai asta îl speria.
— În special vreau să-i mulțumesc pentru ceva ce m-a învățat săptămâna aceasta.
Am deschis plicul.
Înăuntru nu aveam fotografii intime.
Nu-i spărsesem parola.
Nu-i urmărisem