Țiuitul acela lung a tăiat aerul din sală.
Pentru o fracțiune de secundă, Laura nu a mai fost medic. A fost doar o femeie rănită. O mamă. O fată care, cu șapte ani în urmă, plângea singură într-o baie rece.
Dar secunda a trecut.
— Începem resuscitarea! a strigat ea.
Vocea i-a fost fermă. Clară. De parcă nimic din furtuna din sufletul ei nu ar fi existat.
A început masajul cardiac intern. Mișcări precise. Ritm controlat. Echipa i-a urmat comenzile fără ezitare.
— Adrenalină!
— Încă o dată!
Matei era afară.
Matei spusese