Clara locuia într-un orășel la aproape o oră de Bologna.
Nu-i spusesem nimănui că vin.
Am luat un taxi de la aeroport și i-am cerut șoferului să mă lase la capătul străzii.
Casa ei era exact cum o văzusem în fotografii: două etaje, obloane verzi, o curte mică și un gard jos de piatră.
M-am oprit pe trotuarul de vizavi.
Nu știam ce căutam.
Poate o dovadă că Francisc fusese într-adevăr acolo.
Poate o explicație pentru verighetă.
Poate doar curajul de a bate la ușă.
Atunci s-a deschis poarta.
Clara