”Era aproape ora 20:00 și încă eram la birou, stoarsă de puteri după ce încheiasem cea mai mare afacere”

Andrei a rămas câteva minute nemișcat, cu mâinile pe poartă, de parcă dacă ar fi tras mai tare, realitatea s-ar fi rupt în două. Telefonul îi vibra în buzunar, dar nu-l scotea. Probabil Larisa țipa deja la el, speriată că visul ei de prințesă se topea mai repede decât machiajul de mireasă.

Eu, în schimb, stăteam la terasa unui hotel mic din Brașov, cu o cafea fierbinte în față și cu o liniște pe care nu o mai simțisem de ani de zile.

Pentru prima dată, nu mai aveam pe