nimeni de salvat.
A doua zi, Andrei m-a sunat. De zeci de ori. N-am răspuns. I-am dat un singur mesaj, scurt și clar:
„Avocatul meu te va contacta. Nu mă mai căuta.”
Nu a ascultat. A apărut seara, la recepția hotelului, nebărbierit, cu ochii umflați și cu o geacă ieftină pe el. Arăta ca un străin.
— Ana, te rog… a fost o greșeală, a început el, cu vocea tremurată. Mama a insistat. Larisa… eu n-am vrut…
M-am uitat la el calm. Fără ură. Fără lacrimi.
— Andrei, i-am spus, știi ce