”PROPRIUL EI TATĂ A ABA NDONAT-O ÎN DEȘERT PENTRU CĂ S-A NĂSCUT FATĂ”

Furtună nu s-a mișcat când femeia s-a apropiat.

 

Doar a întors capul spre ea și a nechezat scurt, de parcă voia să-i spună ceva.

 

Tanti Maria a făcut încă doi pași.

 

Și atunci a auzit.

 

Plânsul.

 

Slab.

 

Obosit.

 

Dar viu.

 

Femeia a încremenit.

— Maica Domnului…

S-a repezit spre copil și a căzut în genunchi în praful fierbinte. Fetița era roșie la față de la căldură, cu buzele uscate și pumnii strânși.

Dar trăia.

Iar calul stătea lipit de ea ca un zid.