o satisfacție plină de îngâmfare.
„La fel și ție.”
M-am întors în casă, am încuiat ușa și am rămas în bucătărie până când mâinile au încetat să-mi mai tremure.
Apoi mi-am verificat camerele de supraveghere.
Le instalasem cu șase luni în urmă, după ce un colet fusese furat de pe stradă. Era o singură cameră care acoperea intrarea și curtea din față – una pe care practic o uitasem, considerând-o doar un element vag de descurajare. Am analizat înregistrarea cu atenția concentrată a cuiva care, dintr-odată, atribuie un scop precis unui