la București și nici mașină scumpă.
A renovat grajdul.
A cumpărat utilaje noi.
A făcut o mică fabrică de brânzeturi artizanale, cu etichetă simplă: „Din gospodăria lui Vasile, Măgura”.
A angajat doi tineri din sat, care altfel ar fi plecat la muncă în străinătate.
Și, în fiecare dimineață, înainte să înceapă treaba, trecea pe la Rozița, o mângâia pe frunte și îi spunea încet:
„Tu ai știut, fată dragă. Tu ai știut.”
Povestea s-a dus din om în om. Unii au zis că a fost noroc. Alții, minune.
Dar pentru