Matei ridică paharul.
— Doi frați enervanți?
Rareș râse.
— Probabil.
Am aprins cele 19 lumânări.
De data aceasta, când băieții mei s-au aplecat să le stingă, în fața mea nu mai erau doi.
Erau trei.
Timp de 18 ani crezusem că cea mai dureroasă parte a poveștii mele fusese moartea unui copil.
Adevărul era diferit.
Fiul meu nu murise.
Îi fusese luată posibilitatea de a crește alături de noi, iar nouă ne fusese luată posibilitatea de a-l căuta, pentru că fuseserăm convinși că nu mai exista.
Dar persoana care lăsase cutia