Un tată singur adăpostește un cuplu de bătrâni într-o noapte geroasă

îi ardea plămânii. Avea nevoie să respire.

După câteva minute, se întoarse. Privirea îi căzuse pe Sofia, adormită liniștită în brațele Elenei.

— Ați venit în viața mea când eram rupt în două — spuse el — Nu știu dacă pot ierta. Dar știu că nu vreau ca fiica mea să crească fără adevăr.

Radu izbucni în plâns.

— Nu cer nimic — spuse — Doar șansa să fiu bun, măcar acum.

Matei se apropie și întinse mâna.

— Rămâneți de Crăciun.

În dimineața aceea, soarele a răsărit peste munți. Iar pentru prima dată după mult timp,