instant.
— Daniel? Ce cauți acolo? — a întrebat cineva.
— Am fost pălmuit. În fața copilului meu.
Liniște.
— Am asistat la complicitate. La frică. La lipsă de omenie — a continuat el. — Și mai ales la distrugerea a ceea ce am construit cu Valeria.
A privit din nou ceasul. Trei minute trecuseră.
— Concediere colectivă, conform contractelor. Cu excepția personalului de curățenie și a bucătăriei. Ei nu au fost prezenți — a spus rar.
— Daniel, ești sigur? — a întrebat juristul.
— Niciodată n-am fost mai sigur.
A închis apelul.
Când s-a întors în recepție, managera încă