la lumină de recunoștință pe care nu o cunoaștem pe deplin.
Într-o seară, pe când soarele apunea peste câmpurile de floarea-soarelui din jurul satului, Ana ia spus:
— Aș vrea să vă rog ceva… dar poate vi se va părea ciudat.
— Spuneți, a răspuns Sergiu, ștergându-și mâinile de ulei.
— Am fost la medici în București, în Cluj și chiar
și în străinătate. Toți mi-au spus că nu voi mai putea merge niciodată normal. Însă… ceva în felul în care m-ați privit atunci când m-ați ajutat mi-a dat speranță. Ați putea să