părinți — totul a fost trecut pe numele lui Daniel.
Nu din răzbunare.
Ci din adevăr.
Când ceilalți patru au aflat, au sunat furioși. Au vorbit despre nedreptate, despre drepturi, despre ce „li se cuvine”.
Petru i-a ascultat pe fiecare. Calm.
— Ce ni se cuvine nouă, a spus el în final, era o ușă deschisă.
Au închis telefoanele.
În curtea casei de la țară, Daniel bătea un cui la acoperișul care, în sfârșit, urma să fie schimbat.
Ruxandra stătea pe bancă, cu o cană de cafea în mână.
Petru privea cerul