a răspuns. A făcut câțiva pași înainte, privind fix spre copilul firav de lângă jardiniere. Oaspeții au început să murmure, neînțelegând.
Mihai a făcut un pas înapoi. Nu voia să fie alungat. Era obișnuit să fugă înainte să fie prins. Dar ceva îl ținea pe loc. Poate privirea ei. Poate mirosul de iasomie care plutea în aer, exact ca în povestea spusă de nea Sandu.
Mireasa a coborât treptele cu pași tremurători. Rochia grea îi îngreuna mișcările, dar nimic n-o mai putea opri. Când a ajuns în fața lui, lumea