cu greu încăperea.
Maria observă că băiatul își făcea temele la o măsuță improvizată.
— Cum te cheamă?
— David.
— Și câți ani ai?
— Doisprezece.
Bunica oftă.
— De când i-au murit părinții, îl cresc singură.
Maria rămase câteva clipe în tăcere.
În timp ce vorbeau, observă pe masă câteva diplome școlare.
— Sunt ale tale?
David zâmbi rușinat.
— Da.
— Ai numai premii.
— Îmi place să învăț.
— Ce ai vrea să devii?
Băiatul privi spre podea.
— Inginer.
— Și de ce nu încerci?
Bunica răspunse înaintea lui.
— Nu ne permitem. Abia reușim să plătim cheltuielile