În următoarele zile, Lucas a fost supus unor investigații suplimentare.
Medicii au descoperit că episoadele lui nocturne erau mai complexe decât crezuseră inițial.
Trauma și tulburările de somn se alimentau reciproc.
Băiatul nu avea nevoie să fie pedepsit.
Nici legat.
Avea nevoie de tratament, de un mediu sigur și de adulți care să înțeleagă ce i se întâmpla.
În camera lui au fost montate sisteme speciale de siguranță la ferestre și uși.
Margaret a primit sprijin din partea serviciilor sociale, iar Lucas a început terapie regulată.
Doamna Carter a continuat să-l urmărească atent la școală.
Câteva săptămâni mai târziu, băiatul a rămas după oră.
— Doamna Carter?
— Da?
— Bunica nu-mi mai leagă mâinile.
Învățătoarea zâmbi.
— Știu.
Lucas își privi încheieturile.
Urmele roșii dispăruseră.
— Acum avem o alarmă. Și o lumină care se aprinde dacă mă ridic din pat.
Apoi tăcu.
— Și nu o mai aud pe mama în fiecare noapte.
Doamna Carter simți cum i se strânge inima.
— Îți este dor de ea?
Lucas dădu din cap.
— Foarte mult.
— E normal să-ți fie dor.
Băiatul ridică privirea.
— Bunica spune că mama ar vrea să rămân aici, nu să mă duc după ea.
— Cred că bunica ta are dreptate.
Lucas zâmbi pentru prima dată după multe săptămâni.
În acea seară, când Margaret veni să-l ia de la școală, nu-l mai apucă strâns de mână.
Lucas fu cel care îi întinse mâna.
Iar doamna Carter, privindu-i cum pleacă împreună, înțelese cât de ușor poate arăta frica asemenea cruzimii atunci când vezi doar o parte din poveste.
Margaret făcuse o alegere greșită încercând să-și protejeze nepotul. Dar în spatele acelei alegeri nu se ascundea răutate. Se afla spaima unei bunici care pierduse deja un copil și care, în fiecare noapte, se temea că îl va pierde și pe următorul.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
